Capitolul 1.
Fata din vecini
Intr-o dimineata, (acum chiar era dimineata) m-am trezit usor confuza.Stii... prin mintea mea alergau zeci de intrebari adolescentine, buimaca ma uit la ceas si dau cu ochii de calendarul de langa, 21 octombrie e ora 7:05.Pe noptiera o ciocolata desfacuta, doua pixuri si un biletel scris in graba" Ai mancare in frigider, sa mananci inainte sa pleci la scoala.Ai bani pe masa, sa platesti netul cand scapi de la ore.Ai grija ce faci la scoala, Mama. "
Nu a mai spus sa fac curat.Mama intra des la mine in camera, si tipa de fiecare data deoarece sunt dezordonata.Am carti si caiete pe tot biroul, ambalaje de dulciuri pe noptiera, hainele alandala in dulap, jucarii de plus pe jos si poze imprastiate pe langa calculator.E bine ca nu am masuta de machiaj in camera...uneori mama mai exagereaza, conflictele dintre generatii nu contenesc sa apara la mine in casa.
Daca ma uit mai bine prin camera inteleg de ce nu vrea sa imi i-a un animal de casa, bine... promit sa fac curat azi dupa ore.
Ieri s-a mutat o tipa noua la mine in clasa si curios e chiar vecina cu mine.Este o fata mica de statura, blonda, cu parul lung si drept, ...ochii verzi.Numele ei este Izabela Stanciu, si ghici ce... e noua mea colega de banca.Cand am intrat in clasa ea ocupase scaunul din stanga locului meu.Nu m-am suparat, am aflat destul de multe despre ea in drum spre casa.Are un caine negru, pe care l-a botezat Bulgar ("bulgar!?" - Alooo! e negru!). Tatal sau lucreaza la o firma din apropriere, e noul manager, din acest motiv s-au mutat, are o sora la facultate in Franta, iar mama ei este educatoare la o gradinita privata din centru. Mai toata ziua sta singura, defapt nu chiar singura ii tine companie "fulgul" negru Bulgar.
Am invitat-o la mine mai spre seara, sa mai stam de vorba una-alta.Oops... am uitat de factura la net, tre sa fug.
Cerul s-a innorat, iar picaturi reci de ploaie au inceput sa invadeze pamantul (Grozav!..si asa nu am mai facut baie de aseara..era cazul la un dus,nu?)
-Elvira!ELVIRAAA!
Din statia de autobuz, sub o umbrela imensa ROZ!.. o zaresc pe prietena mea Melisa.Ea e cu un an mai mica decat mine, petrece mult timp in fata oglinzii si prin magazine, si totusi e prima din clasa ei...si olimpica la romana.
- Hey!Ce faci, singura prin plaoie?
- Nu mai sunt singura!pe fata i se imprima un zambet larg.. un zambet perfect(wow!nu mai are aparat dentar... niciodata nu am inteles de ce si l-a pus.. )
- Frumosi dinti.Incotro?
- Am fost.. sa imi cumpar cate ceva..Tu udne mergi asa grabita?
(stupida intrebare.. doar e inconjurata de un morman de plase)
- Sa-mi platesc netul... Vii cu..mine?
- Stii... nu stiu daca ai observat, dar am mult "bagaj", dar ptr ca vine mama sa ma i-a iti dau umbrela.. sa nu te uzi.. de tot!
- Multumesc... se asorteza cu... toate hainele tale!
Am bufnit amandoua intr-un ras zgomotos, ei bine..la ea totul e roz, daca nu i-ar face rau, si-ar vopsi frumoasa pisica persana, Miuzzet, in roz.
Cand am ajuns acasa, ii eram sincer recunoscatoare Melisei ptr umbrela,cand sa ma pun in pat sa ma relaxez putin, mi-am amintit de invitatia facuta Izabelei...OK ar cam trebui sa fac curat, prima impresie conteaza.
O bataie in usa anunta sosirea colegei.
- Imediat! Intra.
- Multumesc!
- Hai sus la mine in camera...Si, iti place la noi?
- .... da.
- Cam neconvingator.Stii... te inteleg.Colegii nostrii nu sunt prea comunicativi... de Craciun noi cred ca am fost singurul colectiv care nu a ornat sala de clasa.A fost asa de sec.
- La vechea scoala era alta atmosfera.Majoritatea prietenilor mei erau in clasa cu mine.Noi am crescut impreuna... ma voi obijnui aici, in cele din urma.Parintii mei mi-au promis ca nu ne vom mai muta.Deci... aici e noua mea viata.
Vocea Izabelei era asa de calda, suava.. si inceata.Am continuat sa discutam despre fostii ei colegi, despre prietenii din "vechea viata", despre horoscop, astre, religie... si tot asa pana seara tarziu, cand mama a venit acasa, si i-am cerut acordul sa ma lase sa o invit sa ramana peste noapte.
3 comentarii:
iti place tie sa negi ca nu e vorba despre tine cand scrii cate ceva..
:))
vezi ca ai greseli de ortografie la ploaie si la unde.
asteptam actiunea
Din punctul meu de vedere este o poveste reusita, pana acum >:d<.Deci, astept continuarea.
din fericire, te cunosc personal emilia si sunt mandru de asta :)
nu cred k e foarte important acu' ortografia (nici n-am bagat de seama), important e ca nu m-am asteptat sa fiechiar asa de minunat inceputul.
Si cred k e mai interesant ca negi ca nu e vorba despre tine... sunt foarte curios ce se intampla mai departe... Fiecar erand pe care il citeam ma facea nerabdator sa-l citesc pe urmatorul rand :) felicitari...spor la treaba :)
Trimiteți un comentariu