joi, 7 iulie 2011

Reach high, You and I!

Ti-am aratat spre inainte – inaintea mea, dar si a ta – George Bernard Shaw

Asociatia de Tineret Onestin a castigat cel de al 4 lea proiect european, in primul am avut onoarea sa particip "Teach me your dance!", iar acum, aceasta noua provocare doresc sa o port si eu impreuna cu prietenii si colegii mei de la Onestin.

Proiectul poarta numele de "Reach High, You and I", un nume care te duce pe inalte culmi de explorare, ce iti trezeste curiozitatea si dorinta de a lua parte. 
„Reach high, You and I” este proiectul international cel mai complex propus pana in prezent de Onestin. Este o oportunitate sa-mi dezvolt cunostintele generale, sa imi dezvolt latura sociabila si de asemenea sa aduc o contributie echipei de participanti, folosindu-ma de experienta si informatiile dobandite pana in prezent din activitatile si proiectele la care am luat parte!

Ma voi inarma cu sabia invatacelului si voi oferi spontaneietate, curaj, devotament, ambitie si energie pentru desfasurarea acestui proiect!






luni, 26 iulie 2010

Sa zbor in pasi de dans!


Sa zbor in pasi de dans!

..Stau intinsa pe canapea cu privirea atintita asupra unui punct.. meditez lung… la ce? sincer nici eu nu prea stiu. Nenumarate imagini mi se deruleaza  in fata ochilor. … renunt  sa mai privesc asa ca inchid ochii. Sunt absenta, realitatea ma depaseste….
Si totusi aud in surdina zgomot, revin la realitate…  oare in adevarata “Realitate” sau in mintea mea exista o alta “realitate” simetrica cu aceasta.  O mana rece ma atinge pe fata si deschid ochii lipsiti de orice urma de entuziasm sau fericire. E mama…
Vorbeste.. vorbeste… adica isi misca incontinuu buzele… atat, doar si le misca fara sa imi zica ceva, mai bine zis fara sa aud ceva. Imi arunca din dulap niste haine si tot arata catre ceas… Grozav! E 8 fara 20, acum inteleg….
Lipsita de vlaga imi dau şuvitele de pe fata si ma ridic… in 15 min sunt pe drum.. 5 minute si incep orele. Pasesc ușor pe pamantul ud, din balta in balta umbra mea ștearsa culege amintiri si matura pasi uitati de oamenii grabiti. In cele din urma ajung la scoala, e si 20, profesorul, un domn uscativ si balbait, cu multe ticuri si alergic la praful de creta, ma pofteste la loc,imi preda istorie si pe tabla era deja scris titlul, ceea ce inseamna ca ai mei colegi au pe caiet o pagina si din lectie… „ Regimuri Totalitare”.
Trec primele doua ore fara sa schimb vreo vorba cu cineva,nu am dispozitia necesara sa stau la taclale cu  ei sau ele, de aceea m-am pozitionat in ultima banca la fereastra si privesc  cum cerul nervos ne scuipa.
Ora de mate s-a terminat fara incidente, in clasa este galagie si caietele sunt azvarlite pe deasupra capetelor tuturor. Toti vorbesc simultan, ma bucura aceasta zarva, aceasta mizerie, praf de creta, muzica si miros de cipsuri si primavara.O combinatie haotica… „Liceu de elita, cum se poate asa ceva, suntem singurii din toata scoala .. si bla bla” sunt vesnicile cuvinte care alearga de pe buzele profesorilor mult prea mandrii de institutia in care lucreaza..jalnic!
Ceasul arata 14.05 si eu stau cu Irena pe o banca din curtea liceului, nu mai ploaua si vantul adie usor, petalele florilor sunt deschise si parfumeaza frunzele saltarete.
-Si ce faci azi??
-Dorm!
-Ev , esti incredibila!Daca nu esti inchisa in camaruta aceea din mansarda cu pensulele tale, esti in pat..
Ii raspund cu un zambet.
Jumatate de ora mai tarziu..
-Am ajuns acasa…
Imi trantesc ghiozdanul in hol, ma descalt si urc scarile cand dau nas in nas cu una din surorile mele. Suntem o familie numeroasa, Dumnezeu le-a daruit parintilor mei 7 copii, 3 fete si 4 baieti. Eu sunt cea mai mica dintre fete, am doua surori gemene cu 7 ani mai mari ca mine , Laura si Maria, doi frati la facultate in Tokyo, Paul si Claudiu. Stefan este cu un an mai mare decat mine, este cel mai bun prieten al meu, si nu in ultimul rand mezinul familiei,Bogdan, in varsta de 4 anisori.
Pe Laura nu am m-ai vazuto de la Craciun, este manager la o firma de cosmetice. Maria vine mai des pe acasa, este reporter de teren la o revista de geografie, calatoreste foarte mult, iar cand nu o face, e la noi.
-Laura! - ne imbratisam    -  Mi-a fost dor de tine!
-Si mie de voi toti! vocea ei este asa de suava, de multe ori m-am gandit ca acolo in burtica mamei, ele si-au impartit darurile, Laura are voce minunata, dar are trac, nu ii place sa fie in centrul atentiei, este un geniu, foarte calma si rationala gaseste solutie logica la tot, pe cand Maria este total altfel, ea este foarte dinamica, acum e aici, acum a disparut, vorbeste si vorbeste, tot timpul are ceva de spus, este o fire rebela, are 3 tatuaje, si parul ei a cunoscut toate culorile posibile si imposibile. A fost model in timpul facultatii. De cand erau mici, Laura era foarte sarguincioasa, invata, invata, iar timpul liber  si-l petrecea invatand. Pe cand Maria se ocupa de multe lucruri in acelas timp, nu o vedeai prin casa daca soarele era sus. Pentru ca eram multi in familie, surorile mele au avut diverse job-uri pe timpul verii, mai bine zis Maria a avut, astfel si-a gasit vocatia, incercand multe lucruri. Laura dadea meditatii la pusti rasfatati.
-Ce faci?Cand ai  venit? Esti singura? Mama unde e? Bob e inca la gradinita?
Laura incepu sa rada si ma imbratisa din nou.
-Mi-a fost foarte dor de voi. Ma simt bine, mi-am despachetat hainele, am ajuns acum trei ore, mama este la piata cu Claudiu si…
-Claudiu a venit si el??
-Da, si Paul. Face acum baie ca a fost o calatorie lunga. Au peste 2 saptamani examenele si au decis ca mai bine invata acasa, plus ca le era foarte dor de noi… Si ghici cine a venit din Sahara?
-MARIAA!
-Buna El!
In capul scarilor, o tanara cu un par albastru si suvite roz, intr-o salopeta si un tricou multicolor, care lasa sa se vada un bronz ciocolatiu statea cu bratele deschise si cu gura pana la urechi.Am ajuns intr-o secunda la ea in brate. Maria mi-a ales numele si tot ea a insistat ca parintii mei sa ma dea la cursuri de pictura si sculptura. Laura si Maria au avut grija de mine si Stefan, pentru ca parintii mei lucrau foarte mult, aveau fiecare cate doua locuri de munca ca sa poata sa ne tina in scoli, sa plateasca toate cheltuielile, iar noi i-am rasplatit cum am stiut mai bine.
Seara la masa
Ma uit la tatal meu, un barbat de statura medie, brunet, cu ochii verzi si cioc, cum sta mandru in capul mesei. Cum altfel sa fie, cand in dreapta lui sta mama cu Bob, in stanga Laura, care vorbeste cu mama, Maria langa, vorbeste cu Stefan care este in fata ei, dezbat un subiect „delicat” dupa cum l-a etichetat Stefan :”Foametea din 1947”. Stef este pasionat de istorie, face studii si documentare pe diferite subiecte. Invatam in acelasi liceu, toti profesorii ma compara cu el, „cum de el e asa de inteligent si implicat, iar tu, dormi in ultima banca”, nu m-a derenajat niciodata astfel de vorbe, ci m-au facut mandra,Maria imi spunea ca si ea patea la fel cu Laura, dar nu baga in seama, ptr ca stia care ii sunt propriile valori.
Langa Stef sta Caludiu, iar in capul mesei Paul, vorbeste cu tata despre vesnicile pasiuni fotbal si pescuit. Paul a jucat la echipa nationala, 3 ani, dar a renuntat ptr studii. Tata l-a sustinut, chiar daca acolo in sufletul lui i-a parut rau.
Ma uit la Claudiu, el la mine si incepem sa zambim.
-Si.. ce mai face iubirea ta?
-Iubire?
-Nu te preface ca nu stii… stiu eu, ce crezi ca nu mi-a spus Stef?
-Stef!?..Ce a spus?? - ma uit curioasa la el, si el incepe sa chicoteasca. Stef era prea prins in conversatia cu sor’mea. - Deci?...
-Ce?
-Bine!
-Bine ce?
-Totul.. ce vrei sa iti spun? Despre iubirea mea? Tu o stii mai bine!
-Steff!!
-Uhm  - dezorientat se uita la mine apoi isi intoarce privirea inapoi la Maria, nici nu s-a atins de mancare.
-Ce i-ai spus lui Ud? Ce iubire?
-Da… - nici nu ma baga in seama, Ud se prapadeste de ras
-Iubirea ta.. PENSULA!.. mi-a spus ca lucrezi la un tablou nou.
-Pensula!... cum de nu mi-am dat seama la ce te referi. – am inceput amandoi sa radem. Lucrez la un tablou nou, dar de fapt nici nu am apucat sa pictez ceva, de fiecare data cand ma  pregatesc sa eliberez „Bestia” ea pleaca si eu raman pierduta in fata panzei.
Pentru ca au venit acasa toti, acum impart camera cu Maria si Laura pentru ca a lor camera este acum „atelierul meu”, Paul si Claudiu stau in camera lor, Stefan sta singur in micuta lui camera. Este asa inghesuiala acolo, dar el se simte foarte bine a insistat ca sa ramana acolo, la urma urmei toata viata lui a stat acolo, i-am pictat  peretii, Claudiu i-a facut un colaj de hartii pe tavan. Mamei nu ii place sa intre in locul acela, ptr ca nu este loc, iar Stef nu prea se oboseste sa faca ordine, asa ca peste tot sunt hartii, casete video, cabluri si tot felul de lucruri istorice.
Cand am urcat sus Maria si Laura au mers in vechea lor camera.
-uhm… E ceva lumina!
-Da, tata a spart peretele si l-a facut  din sticla ca sa am destula lumina.
Geamurile erau deschise ptr ca lucrez cu vopseluri din ulei si se usuca greu, plus ca mirosul este puternic si nu face prea bine. Laura ridica un tablou si il analiza
-Asta e Maria?
-Da! - m-am uitat  la reactia Mariei, dar se pare ca nu auzise, era pierduta in cer – ea m-a inspirat. Seamana?
-Mai mult decat crezi.
Tabloul prezenta o fata intr-o rochie lunga, alba.Cand a venit Maria de la facultate, in primul ei an,  purta o rochie asemanatoare, parca o vad, pe strada aglomerata din centru cum toate privirile se atintisera asupra ei, emana fericire si energie, nu o deranjau privirile insistente, se obisnuise cu ele, chiar ii placeau.
Ma uit la ea, oare la ce se gandeste?
-Dar noul tablou?
-Poftim? Ah, noul tablou… ei bine, e doar o… o idee.Momentan.
-Maria, El te-a desenat – cu un gest fin ii dirija privirea catre tabloul care acum era rezemat de un  scaun.Maria se duse, il ridica si il analiza…
-Asta sunt eu??? – se uita la mine cu o fata serioasa- eu sunt mai draguta.
-Daaaa… ce puteai sa spui si tu acum. Deci, nu iti place??
Maria lasa tabloul jos si se uita la mine –Nţ!
Am ramas incremenita. Maria ma imbratisa…..
-Glumesti?? Imi place la nebunie, nici oglinda nu ma prezinta asa de frumos.
-Of! Chiar am crezut ca nu iti place.Era sa fac un soc!
In pragul usii un obiectiv de camera ne pandea, si 3 baieti galagiosi intrara in camera.
-Acolo e Maria?? – vocea lui Ud a atras atentia tuturor catre tablou.
-Si eu unde sunt?? – Paul incepu sa patineze cu privirea pe toate tablourile.
Dupa ce constata ca nu exista nici un tablou cu el, prinse obiectivul camerei in ambele maini, il indreapa spre el  si incepu sa il spuna foarte afectat:
-Vezi, vezi?? Normal ca nu vezi ca nu ai ce, nu e nimic, haide Camera, nu ai tu ce cauta aici, nu suntem bine primiti. Lua camera la subsioara, imita un plans, si se pregati sa iasa.Dar se razgandi, se intoarse si ne filma pe toti  cum ramaseseram cu gurile cascate.
-V-am PRINS!... – ii pune camera in mainile lui Stef, apoi vine la mine, ma apuca de umeri si ma puse in fata panzei, imi pune pensula in mana, si incepu sa pozeze – E destula lumina? Dau mai bine din partea asta, sau din asta? Auzi Maria, crezi ca am nevoie de o alta nuanta la par pentru a imi iesi in evidenta ochii mei caprui somnorosi?? Adica mai bine imi zici tu, Laura, ca tu lucrezi in domeniu.
Toata lumea incepu sa rada.
-Cred ca mama ti-a gresit numele, trebuia sa fie Narcis.-Maria isi baga mana in par si clipi de multe ori.
-Ai dreptate, si noi trebuia sa fi fost gemeni, Narcis si Narcisa.- isi apara onoarea Paul.
A fost cea mai scurta  si vesela saptamana.Casa a ramas din nou linistita, Paul si Ud s-au intors la facultate in Tokyo,  Laura a plecat odata cu ei. Maria a zburat cu primul avion in China, este extrem de curioasa de cultura lor.
Dupa plecarea lor, am mers in camera la mine. Eram singura, Maria a avut grija sa nu ii duc dorul, asa ca mi-a lasat un teanc de poze pe care le-a facut de la ultima noastra intanlire.  M-am intins in pat, era asa de mare acum, cand nu mai trebuia sa il impart. In nici 10 minute m-am trezit in taramul viselor,  era acelas vis. De doua luni de zile, mi se intampla frecvent  sa traiesc  aceasi secventa de vis.  Defapt nici macar nu o traiesc eu… eu sunt doar un martor… un martor la o scena care ma obsedeaza.  Se face ca sunt intr-o padure, nu pot atinge  nimic, nu pot sa ma misc, nu vorbesc si nu aud nimic, doar vad… vad cum o fata danseaza pe apa, vad cum luna o imbraca intr-o aura argintie, cum mii de fulgi cad peste ea, fara sa o atinga, fara sa ii atraga atentia. Iar dintr-o data o lumina orbitoare ineaca totul, dupa acel val de gheata, totul este distrus, copacii sunt arsi, lacul este secat, cascada este doar o adunatura de pietre, iar fata… fata nu este. Niciodata nu am reusit sa ajung cu privirea pana la ea ptr ca de fiecare data ma trezeam.   Vreau sa o vad, vreau sa stiu cine este defapt aceasta fata, si  de ce nu pot sa ii vorbesc.
  Asa s-a intamplat si in acea noapte. M-am trezit in miez de noapte si ma indrept   spre atelierul meu, privesc pe fereastra, vad luna intr-o aura argintie, deschid fereastra si aprind lumina, ma asez in fata panzei si incep ca arunc culori pe ea. O murdaresc si incerc sa imi amintesc chipul ei, avea parul de un rosu aprins, precum sangele, pielea ii era alba precum zapada, avea ochii inchisi, dansa pe suprafata apei, fara muzica, fara zgomot. O pictez cu lacrimi in coltul ochilor, deoarece o simt trista si indurerata de ceva, acea lumina ma izbeste si in realitate, dar ce sa fie, unde se duce ea, ce face dupa..
“- Cine esti ?
  - Ce esti ai? unde fugi... de ce anume fugi...”
-         Ce faci la ora asta?
-         Mama..- ce m-am speriat – am visat-o din nou.
-         Este 1 jumatate, mergi si te culca ca maine ai ore.
-         Ma descurc.Noapte buna mami.
-         Nu mai stai mult ca ma supar, da?
-         Bine, inca putin.
Nu am mai stat mult, nu am avut cum, vreau sa o visez din nou.
“- Te rog, revino-mi in vis!”
Dimineata eram obosita, nu am putut manca, si la toate orele am fost atentionata sa fiu atenta. “Grozav... Asta imi mai trebuia acum, bilet pentru mama.”
Cand am ajuns acasa am lasat biletul me masa, am mers la mine in camera si acolo m-am inchis. M-am intins si am incercat sa adorm “Te rog te rog... vin-o la mine in vis, vorbeste-mi”. Am adormit intr-un final, si ea a venit. A deshis ochii si m-a privit, avea ochii de o culoare argintie si mi-am amintit de luna, a coborat de pe lac, era uda pe talpi nu mi-a vorbit a trecut pe langa mine si eu am urmat-o, stiam ca vrea sa imi arate ceva, am ajuns la o pestera. Era lumina inauntru, mi-a facut semn sa intru. “E doar un vis, nu am ce pati”.
O voce in mintea mea a prins viata “nu e un vis, esti la tine in minte, ai grija sa nu ramai aici... blocata.Ajuta-ma! ”
-         “Cine esti?
-         Tu m-ai creeat. Tu ma ucizi in fiecare noapte... TU esti ciriminalul pe care il blestemi dimineata de dimineata. TU!
-         Dar cum!?
-         Ca sa ai ce desena, ca ai de ce mazgali o amarata de panza. Merita sa ma chinui asa?
-         Nu vreau sa te omor, nu o fac eu JUR!
-         Nici nu ai idee cat de diabolica e mintea ta. Cata ura se ascunde in adancul inimii tale. Daca tu nu te-ai eliberat la timp de anumite frustrari si le-ai stocat acum ai creat un monstru.
-         Dar tu cine esti?
-         Sunt o victima. Eu sunt ceea ce ai vrut tu sa fii, ceea ce au vrut ai tai sa fii, ceea ce au vrut profesorii si prietenii tai sa fii.
-         De ce sa te omor daca esti eu!?
-         Nu ai cum altfel sa te descarci, tu vrei sa te eliberezi, tu vrei sa ma eliberezi, dar daca tot ma omori, lasa-ma moarta de ce ma invii la nesfarsit? De ce te joci cu mine si imi iei viata apoi mi-o dai inapoi, doar ca tu sa realizezi cine esti?
-         Nu am vrut sa fac asta, sincer nu stiu.
-         Intra.
-         Ce e inauntru?
-         Acolo nu mai ai puteri asupra ta, asupra acestei lumi, nu o asculta, nu esti ea, ea nu este tu, ea este monstru din tine- o voce suava si blanda interveni in dialog, nu am intrat m-a trezit mama brutal.”
Ce e cu tine draga mea?
-         Nimic. - era transpirata toata. Cine era ce? Cine e montrsu...fata? Eram mai bulversata acum? Si totusi acea persoana avea dreptate, ea murea mereu, seara de seara.
Mama ma imbratisa si imi da o felie de pizza.
-         Ai nevoie si de hrana nu numai de somn.
-         Multumesc. - mama era super. Avea biletul in mana, nu mi-a spus absolut nimic. Il mototosete si ma priveste.
-         Stii, cand erai mica mereu te trezeai noaptea si plangeai. Aveai cosmaruri cu o lebada pe lac care murea, murea noapte de noapte.
Am tresarit... murea noapte de noapte, deci era tot ea, fata este lebada.
-         Ce spuneam despre vis, mama?
-         Nu prea multe, erai traumatizata de acel vis, intr-o noapte ai intat in coma, te-am dus la psiholog. Am crezut ca ai scapat de el.
Am intrat in coma, oare am intrat in pestera atunci? Asta inseamna ca a spus adevarul, a doua voce, cred ca ea e adevarata lebada(fata), si ea nu poate iesi din circuit, oare de ce?
-         Noaptea trecuta – mama vorbi din nou- dupa ce te-ai dus la somn, am venit sa vad cum te simteai, plangeai in somn, apoi ai zambit, m-am mai linistit, pentru moment. Tatal tau nu a vrut sa te trezim dimineata ca sa mergi la scoala.
-         A fost bine la scoala-  m-am chinuit sa zambesc.
-         Am vazut- mama privi la hartia mototolita, zambi- stii draga mea, cred ca ar fi bine sa mergem din nou la domnul acela, ce zici?
-         Nu,  voi rezolva in vis.
Nu fu multumita de raspuns, dar nu incerca sa ma convinga.
-         Esti mare, te lasam sa iei singura decizii in numele tau. Sunt de acord sa iti asumi responsabilitatea asupra propriilor decizii, dar tine minte, noi nu vom fi aici vesnic, ai putea totusi sa ne lasi sa te ajutam.
-         Mama, dar va las sa ma ajutati, numai ca acum nu tine de voi, asta se intampla in mintea mea. Stii cumva de cand am inceput sa visez astea?
-         Aveai 5 ani, in vara aceea ai stat la bunica, nu stiu ce s-a intamplat acolo, dar stiu ca atunci cand te-ai intors te comportai mai ciudat. Atunci am inceput sa ne ingrijoram si am vorbit cu bunica, ea a zic ca din ultimele doua zile incepusesi sa te comporti ciudat.
-         Adica?
-         Mi-a spus ca tu vorbeai singura pe veranda, cand iti citea seara povesti o rugai sa nu faca asta pentru ca EA iti va spune o poveste. Si acasa refuzai povestile, dar nu cred ca te-am auzit vorbind singura decat dupa ce ne-a atentionat. Nici bunica nu a dat importanta, doar a acceptat ca nu mai era nevoie sa iti citeasca, fiind si pentru ea destul de obositor sa iti citeasca la varsta ei. La doua saptamani dupa ce ai venit acasa, bunica a murit. Din noaptea aceea ai inceput sa ai acel cosmar.  
-         Ce poveste imi citea bunica?
-         Nu stiu.
-         Mai are oare acea carte?
-         Nici asta nu stiu. Nu am mai fost la pe acolo de multisor.
-         Putem merge azi?
-         Acum!?
-         Da. Te rog e important pentru mine.
-         Imbracate, mergem cu masina lui tata.
Am intrat in casa, usa scartia si era intuneric in casa, soarele apusese de 10 minute, am aprins becurile in casa. Era ca intr-un film horror. Am inceput sa cant, ca sa nu ma simt singura, mama se uita pe pozele de pe perete si  era trista.
Am ajuns in jumatate de ora la casa bunicei. Era asa de trista si de solitara, acolo in varful dealului. Priveam cat de mult timp a trecut de cand nu am mai mers acolo. M-am simtit bine acolo, simteam ca apartin acelui loc, nu mai fusesem acolo de mica, mama avea dreptate, dar totusi eu imi amintesc acele locuri.
-         Mama, in ce camera dormeam eu?
-         Ultima pe stanga.
Eram pe holul principal si ma gandeam cum ar fi sa iasa cineva din camera, cat de tare pot sa tip sau sa fug? Oare mama ma va auzi?
Cand am intrat in camera indicata de mama, ma simteam ca „acasa”, stiam acea camera, era roz si avea un pat pe care era o papusa mare, cu parul in bucle bonde si in rochie de matase rosie.
Pe masa era o carte de poveste. Era ceea ce cautam. Avea o coperta albastra si scria cu auriu autorul si titulul cartii, si era ilustate fel de fel de personaje, printre care si o lebada pe un lac.
     Am stins lumina si m-am intors la mama mea.
-         Mergem?
-         Da.
-         Te simti bine mama ?
-         Da. Imi aminteam de copilarie si de adolescenta.
Abia asteptam sa ajung acasa, cand am intrat am urcat rapid scarile, nu am dat drumul la carte tot drumul, nu am vorbit cu mama si nici cu tata sau Bogdan cand am intrat in casa, era sa il daram pe Stef cand urcam asa de grabita scarile. Nu mi-a spus nimic, nici nu m-a privit, era prea fascinat de cartea lui ca sa ma mai intrebe de sanatate.
„- In sfarsit, te-am gasit.”
Am intrat la mine in atelier, am incuiat usa, apoi m-am razgandit, stiam ca nu va urca nimeni de la mine din casa in acea camera, mai ales acum cand stiau ca am nevoie de spatiu, de intimitate si de timp ca sa pot sa ma eliberez de aceasta „fatoma” a  trecutului.
Am deschis cartea la cuprins, am cautat povestea cu lebada si am citit-o de multe ori, apoi am inchis ochii, m-am rezemat de un perete, si m-am scufundat in vis, asteptam intanlirea. Imediat ca am pasit in lumea lor am vazut-o dansand, era acolo, singura si muta. Ma privi, nu avea aceasi privire glaciara, acum era mai blanda, m-a prins de mana si m-a invartit, mi-a dat drumul si ma chemat dupa ea in pasi de dans. Eu nu am dansat doar am mers in urma ei, ca sa ajung in acelas loc unde ma dus  si in dupa amiaza ce trecu. In pestera era lumina, cand am ajuns acolo privirea fetei s-a schimbat, era din nou rece si nu ma-i dansa, avea vocea grava si ma privea obsesiv. Stiam ca nu e EA, ca era altcineva. Mi-a inundat mintea cu vocea lui sau a ei, nu stiu cum sa ii spun, cred ca o voi numi in adevaratul cuvant BESTIE!
-         Ai fost acolo!
-         Unde?
-         Nu  te fa ca nu stii... eu am vazut tot. Eu vad Tot.
-         Cum?
-         Eu sunt Tu, ce nu ai inteles?
-         Nu, nu esti.
-         Ba da. Eu vad prin ochii tai, traiesc prin tine.
-         Ce vrei de la mine?
-         Viata.
-         De ce? Daca mor eu mori si tu, definitiv.
-         Da, ma eliberez. Ai citit povestea?
-         Da.
-         de ce?
-         De curiozitate.
Devenea mai agresiv, se apropie de mine, m-am speriat si am vrut sa fug, dar parca inghetasem.. „ E visul meu, cat timp nu esti in pestera esti in regula. Aminteste-ti cum moare bestia in poveste? Cum? Stiu.”
M-am apropiat de el si i-am zambit.
-         Ma vrei? Vin-o dupa mine.
Am inceput sa alerg si el la fel, alerga mai repede ca mine, „inca putin, inca putin.” M-am oprit si m-am dat un pas in lateral, dupa care am alergat inapoi, el dupa mine, era la cu putin in urma mea, si deodata m-am pus ghemuita jos, el nu a mai apucat sa se opreasca asa ca s-a impiedicat de mine si a intrat in pestera. Tot ce s-a auzit a fost un urlet de durere.
-         Clasic.
-         Multumesc! - In spatele meu era fata- M-ai eliberat.
M-am trezit, era intuneric bezna afara, mi-am scos telefonul din buzunar 3:25 ... 2 apeluri pierdute si 3 mesaje. Le-am ignorat.
-         Nu acum.
 M-am ridicat si am pus o panza noua, am desenat lacul, am desenat luna, am desenat... o fata plina de gratie, care se inalta la cer inconjurata de pene albe care erau in cadere, iar umbra ei in apa... o lebada. Era libera... acum era libera sa faca ce vrea.  Oare ce isi dorea cel mai mult?
„Sa zbor in pasi de dans!.....”




 


miercuri, 23 iunie 2010

O zi ploioasa....


Stau in fata acestui monitor infect si ma gandesc.. 
Intrebarea este "La ce!?"..
(>.< )Ei bine la tot ce ma inconjoara.
De 3 zile ploua  neincetat... si ma tine prizoniera in casa.
In casa ce  sa faci atat de mult timp?
Sa stau la calculator.. buuuna idee.Asta am facut pana am avut impresia ca imi bubuie capu'.
Sa ma uit la Tv?
Si asta am facut.. m-am uitat si la reluarea serialelor[animate evident]
Am ascultat radio online toata ziua, am doormit si dormit si lenevit
Am si citit. 
M-am uitat  la clipuri haioase de la ilariant,si la clipuri ciudate... "childrin r skary".sunt efectiv pe gustul meu. 
Am gasit si o carte tare interesanta pe rafturile bibliotecii municipale.
Caricaturile au facut toata cartea:

















Astfel de caricaturi erau la fiecare poezie.
Acum am inteles de ce am citit cartea asa de repede (^-^)
Si acum... ma pierd in lumea net'ului.. de una singura

duminică, 16 mai 2010

Fa o BUCURIE daruind o JUCARIE -campanie ONESTIN



Campania "FA O BUCURIE DARUIND O JUCARIE"  a luat nastere anul trecut, in jurul lunii mai.
DE CE?
Pentru ca toti vedem ce se intampla in jur, putini i-au initiativa, multi ignora.
Sunt multi copii care nu au parte de un camin calduros, de hainute curate in fiecare zi, nu au jucarii, iar copilaria lor este trista si rece.De ce sa nu ii lasam sa isi coloreze copilaria, de ce sa nu ii ajutam daca putem.Sigur ai un ursulet aruncat prin dulap, sau o hainuta care tie nu iti mai trebuie, ei bine lor le trebuie!
In Onesti sunt multe centre unde se colecteaza jucarii/ hainute, mai jos o lista: 
-Bisericile Romano-catolice din Onesti
-Bisericile Ortodoxe din Onesti
-Gradinitile onestene
-Scolii generale din Onesti
-Colegiile onestene
-Magazinul NEVILA (zona garii)


Ofera un zambet pentru un zambet!

http://www.onestin.ro

luni, 19 aprilie 2010

Leapsa


Am primit aceasta leapsa de la Laur.B [http://paginataweb.com/lau/2010/04/02/leapsa-10-principii-de-viata/#more-328]


10 principii de viata.... + 0 :D 


0. DEMNITATEA !!! Nu te injosi ptr NIMIC si NIMENI!
1. Esti liber sa faci ce vrei atata timp cat nu incalci libertatea celuilalt.
2. Poarta de grija sufletului ca e nemuritor, pe cand trupul este trecator.
3. Flamand nu e cel ce nu are ce sa manance, este acela ce nu stie ce sa "manance" !
4. Viata e prea scurta ca sa mai ai si regrete.
5. Niciodata nu se stie cand vine sfarsitul, asa ca NU lasa pe maine ce poti face azi!
6. Fiecare perioada a vietii are frumusetea ei, nu te grabi si bucurate de fiecare clipa.
7. Faci ce iti place atata timp cat esti in stare sa suporti consecintele.
8. Daca ai fi altfel nu ai mai fi TU!
9. Fericirea e relativa, simte in felul tau.
10. Fara stres viata e mult mai frumoasa si mai linistita, nu te stresa decat ptr ce crezi ca MERITA!


Si acum in incheiere ceva de genu :" BAAAA... daca nu dai mai departe ai ghinion n-şpe ani !!! :)) " lol 


^-^ 
Celor care cred ca se merita!



sâmbătă, 10 aprilie 2010

Anime 2!

Ei bine... acum sa continuam! :) 






10.Pretear


Himeno Awayuki are saisprezece ani si, in ciuda parerii generale ca duce o viata perfecta, se afla in situatia de a se adapta noii familii din care face parte. Tatal ei, ramas vaduv, s-a recasatorit cu cea mai bogata femeie din zona, vaduva si ea, iarHimeno locuieste impreuna cu acestia doi si cu cele doua fete ale mamei vitrege. Lumea crede ca tatal ei s-a casatorit doar pentru bogatia sotiei sale, si din aceasta cauza fata sufera in mod constant tratamente umilitoare din partea colegilor de scoala si este tratata cu indiferenta (si ocazional cu rautate) de cele doua surori vitrege. Cu toate acestea ea este optimista si spera ca va veni si timpul cand cu totii vor fi o familie fericita. 




11.Zombie Loan
Stiti, acest anime este scurt... 13 episoade, dar foarte interesant.
Sunt 2 baieti... ma rog zombie.
Au avut un accident si numai ei 2 au "supravietuit".
In accident si-au pierdut care o mana, si ptr ca nu stiau care si cum este.. au gresit mainile...Ei se lupta cu alti zombie.... si castiga bani in lumea lor daca reusesc sa ii trimita din lumea asta.
Mai apare o fata care.. se pare ca este singura care vede acei zombie.






























12.Nana


În tren, în drum spre Tokio pentru a se întâlni cu iubitul ei, Shoji, Nana Komatsu ("Hachi") s-a aşezat lângă Nana Osaki, care călătorea tot către Tokio pentru a-şi împlini visul de a deveni cântăreaţă. Nana îşi doreşte un debut spectaculos în trupa punk "Blast" în Tokio, unde iubitul ei, Ren, este chitarist într-o formaţie cunoscută, numită "Trapnest". Având acelaşi nume, "Nana", fetele se împrietenesc repede, iar drumurile lor se intersectează încă o dată atunci când îşi caută cazare în Tokio. În final, cele două se hotărăsc să locuiască împreună şi din acel moment, vor avea parte de aspectele plăcute şi mai putin plăcute ale vieţii sub acelaşi acoperiş...






13.Gakuen Alice
Mikan, o pustoica de 10 ani, foarte nastrusnica ajunge intamplator la o acadelmie, Academina Alice,  unde toti elevii au puterii speciale.
Acolo o regaseste pe pritena ei, Horatu, un geniu foarte rece si tacut, dar care tine mult ea.
La inceput ea nu este suportata de cel mai "important" pion al acelei academii,iar din cauza asta nici ceilalti nu o accepta nici dupa ce afla ca si ea are o putere... dar sfarseste prin a se imprietenii cu oameni speciali.




14.Kaleido Star
Sora, cand este mica este dusa de catre parintii ei la un circ de acrobatii, iar ea este foarte incantanta, incat doreste sa devina una dintre acrobate.
La adolescentie afla ca se cauta noi talente, asa ca merge si ea sa dea probe.
Este acceptata si incepe sa debuteze, ajungand sa joace roluri foarte importante.De asemenea ea are capacitatea sa vada pe Spiritul  Scenei, un bufon de acum cateva sute de ani.





15.Skip beat
Skip Beat  e o comedie romantica a carei personaj principal e o tanara de 16 ani, pe nume Kyoko Mogami. Ea a parasit locul natal pentru a-l urma pe prietenul ei Shotaro Fuwa.
Kyoko si Sho sunt prieteni din copilarie, el doreste sa devina un idol in lumea spectacolului si pentru aceasta a decis sa mearga in Tokyo, inainte sa plece a intrebat-o pe Kyoko daca vrea sa vina cu el. Ea fiind indragostita, i-l insoteste, iar in Tokyo isi ia mai multe slujbe pentru a putea plati chiria unui apartament scump, gateste, spala si tot ce face e numai pentru Sho fiindca-l iubeste. Acesta incepe sa devina celebru ca si cantaret, dar cu gandul doar la celebritate, o trateaza cu dispret si doar se foloseste de sentimentele si munca ei.
Intr-o zi in care era mai libera, Kyoko merge la agentia unde lucra Sho pentru a-l vedea si fara sa vrea il aude vorbind desprea ea, discutie in care arata cat de mult o displace, ca e satul de ea dar a luat-o doar ca sa-i fie slujnica si ca in rest nu-i pasa deloc de ea. Ranita de ceea ce a auzit, Kyoko hotaraste sa se razbune. Se tunde, isi vopseste parul, isi ia haine moderne pentru a-si schimba cat mai mult infatisarea. Apoi cateva zile la rand insista la o agentie rivala celei unde era Sho pentru a o primi in cadrul lor, la acea agentie este si Ren Tsuruga, un actor care e pe primul loc in top-ul preferintelor showbiz-ului si pe care Sho il considera rivalul lui. In cele din urma, satui de insistentele ei, o accepta sa participe la urmatoarea auditie pentru noi talente. De aici incepe drumul lui Kyoko in lumea spectacolului pentru a ajunge la un nivel unde sa se razbune pe Sho.










16.Myself yourself




Inainte de a se muta din orasul natal in Tokio, Sana Hidaka are parte de  petrecere de ramas bun data de catre cei 5 prieteni ai lui ,si anume:
Syusuke Wakatsuki[he’s best friends], Syuri Wakatsuki[Syusuke’s twin sister], Nanaka Yatsushiro and Aoi Oribe[verisoara lui Sana].
Actiunea te duce dupaia 5 ani mai tarziu, cand Sana se reintoarce in orasul natal(motivele reintoatcerei lui nu ne sunt dezvaluite),el se muta singur intr-un apartament in blocul in care parintii verisoarei lui,Aoi,sunt adimistratori.
Cum se va descruca Sana singur si de ce schimbari va avea din partea vechilor prieteni va las sa descoperiti singuri.Mai  mult nu va mai zic pentru ca nu vreau sa va stric vizionarea.Pot doar sa va zic ca storyline-ul nu se invarte numai in jurul lui Sana.












17.Special A
Special A este un grup scolar special, [in Japonia, si nu numai, clasele sunt de la A-F.. sau pana la o anumita litera, nu sunt pe profile, in A intra cele mai bune medii pana se umple clasa... B..C si tot asa]
In acest grup sunt elevii cei mai inteligenti... mai exact numai geniile intrau acolo, si aveau parte de un tratament superior.
Hikari este intr-o continua competitie cu Kei, deoarece mereu ea iesea pe locul 2.Orice facea ea, el facea mai bine.Ea il tot provoaca la diverse competitii pe care le pierde, spre dezamagirea si furia ei.





18.Paradise kiss










Povestea este centrata in jurul unei eleve, Caroline, care este remarcata de o trupa de designeri, si i se propune sa fie model si sa le prezinte creatiile. Initial, ea respinge aceasta idee, mai ales dupa ce il vede pe Arashi, un punkhead cu piercing-uri, care alerga dupa ea. Dupa ce lesina la vederea lui Isabelle, care era imbracat (este baiat de fapt) ca o vaduva, Caroline ajunge in "atelierul" designerilor, care va deveni locul lor de distractie pentru urmatoarea perioada din viata ei.